M-am izbit cu 200 la ora de realitate si tot ceea ce am vrut sa fac a fost sa caut ceva sau pe cineva care sa-mi taie franghia aceea de sub picioare,dar eu cand visam,acea franghie mi-o imaginam un drum ofilit,imbatat de mirosul depresiei si expediat pe taramul dezamagirii si totusi poti face fata daca realizezi la momentul potrivit ca ai fost inselat si folosit in cel mai josnic mod,dar ca sa repari totul trebuie sa lasi foarte bine sa se usuce dupa ce ai lipit ceea ce ti-a fost spart...adica e ca si atunci cand ai nevoie sa uiti ca sa poti merge mai departe,dar ai nevoie de foarte mult timp si sunt constienta ca nu se poate fara macar o bucatica din trecut,doar ca sa completezi acel spatiu,ca la un joc puzzle,dar aici este vorba de viata,realizari,sentimente si nu este atat de usor ca un joc -deci-...viata nu este de bagat in cutie ca sa se puna praful pe ea,bine asta in cazul in care deja este viata ta facuta praf de altii...:( :( :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu